George era firav si delicat, linistit, tacut, sfios, cu ochii mari si albastri ca ai mamei. Era palid, manca putin, iar noaptea tresarea din somn si nu putea dormi.
La 6 ani a mers la gradinita, unde recita si era impresionat de muzica intr-un fel aparte, plin de suferinta. La 7 ani s-a imbolnavit de febra palustra. A fost singurul dintre frati care avea accese febrile. A urmat scoala particulara din cauza bolii, apoi Scoala Domneasca nr 1, unde si-a aprofundat cunostintele de literatura.

Plimbandu-se prin oras, a vizitat Biserica Sfantul Ion zidita de fiul lui Stefan cel Mare. Nu a fost observat de catre paracilser si a ramas inchis in clopotnita pana a doua zi. A rezultat poezia Amurg violet, scrisa cu 6 ani mai tarziu (Amurg de toamna violet / Din turn, pe camp, vad voievozi cu plete).

A urmat drama liceanului. Experienta liceului era resimtita ca o suferinta ( Si azi ma-nfiori /Liceu -cimitir al tineretii mele).

Tanarului George ii placeau mult porumbeii. Crescuse peste 200 de porumbei in casa parinteasca si isi amintea cu nostalgie de ei de fiecare data. Era atras de desen si caricatura: luase premiul I pe tara la pictura dupa natura si avea desene in penita cu Tudor Vladimirescu. In ce priveste muzica, solfegia cu usurinta. A practicat inot, patinaj si floreta. Mahalaua si mizeria il intristau profund.

In 1898 a scris creatia sa de debut: Ploua, Rar, Sonet, Palid, Tablou de iarna, Nevroza, iar in anul urmator: Amurg violet, Decembrie, Negru, Melancolie, Nervi de toamna. S-a inscris la Scoala Militara, insa nu a rezistat si s-a mutat la sectia clasica. I se parea ca titlurile din latina exprima mai precis continutul poeziilor sale: Pulvis, Finis, Largo, In somno, Nihil, Veritas. In clasa a VI-a s-a indragostit de Maria, o fata blonda, care a lasat ecou de romanta in versurile tanarului: Te-am asteptat in lung suspin, / Tu n-ai venit.
In cursul superior a incearcat hasis. Desi i se parea diabolica betia, prefera vinul de calitate. Poezia Veritas a fost inspirata de vin.

Scoala il obosea, ii provoca nevroze. Facea drumetii in afara orasului (poezia Melancolie, Furtuna, Tablou de iarna). Se simtea atras de peisajul de oras (poezia Noapte), dar societatea i se parea bolnava, putreda (Trudit).

In 1903 s-a inscris la Facultatea de Drept din Bucuresti. Avea bani putini, il obosea proasta circulatie din capitala, cu tramvaie trase de cai.

Macedonski l-a remarcat pe Bacovia care i-a citit poezia Plumb, apoi  Nervi de primavara. L-a fascinat noutatea poeziei tanarului inspirat de vizitarea unui cavou cu flori si sicriu de plumb. Simtindu-se neinteles, sarac si trist, Bacovia a scris poezia Note de toamna, cu care l-a impresionat pentru ultima data pe Macedonski.

Indeplineste diverse slujbe: copist, ajutor de contabil, referent, bibliotecar.
La 25 de ani se intreba ce cauta in Bucuresti. Medita indelung, desena, fuma, citea publicatiile, incerca sa se regaseasca.
La Iasi a mers la Facultatea de Drept, dar fara tema de licenta. S-a inscris in Barou, a platit cotizatia, dar nu a profesat niciodata avocatura. A avut diverse servicii, insa nu se regasea in nici unul. A suplinit in invatamantul primar, apoi a fost copist si ajutor contabil, referent, bibliotecar. A demisionat de fiecare data.
Din  1913 starile de depresie nervoasa s-au accentuat, iar peste un an a fost internat in sanatoriul de boli nervoase.
In 1915 a aparut la Bacau revista Orizonturi noi sub conducerea lui Bacovia fara a se intitula Director. Au aparut trei numere.

Debutul editorial s-a petrecut in 1916 cu volumul Plumb, dupa 6 ani de asteptare. In 1916 a fost iarasi copist. (O, genii intristate care mor/ In cerc barbar si fara sentiment)
In 1920 a devenit sef de birou la Ministerul Muncii si Ocrotiri Sociale. Avea insomnii si era si mai taciturn.
Peste un an a devenit sef de birou clasa I. Trebuia sa tina locul colegilor familisti care plecau vara in concediu. Era nelinistit, avea insomnii si ii apareau exeme, era ros de singuratate. A demisionat. Fata i se acoperea cu o crusta. Boala a durat 2 ani. Iesea noaptea si se plimba pe strazi (Nervi de trauma, Bucatele de noapte). In 1922 s-a vindecat si a plecat la Bacau.
In 1924 i-a murit tatal. George era profesor de desen suplinitor la Scoala Comerciala. In 1925 a aparut a doua editie Plumb la Ramnicu Sarat, care a trecut ignorata.
In 1928 s-a casatorit cu Agatha Grigorescu. Este internat la Spitalul Gheorghe Marinescu, la boli nervoase. Fusese copist la clasa a II-a si a facut soc. A stat 2 luni in spital.
In 1929 a reeditat poeziile, dar au reaparut insomniile, depresiile. Desi era internat, a inceput sa bea mai mult si sa fumeze, la bodega de langa spital. Nu mai continua tratamentul.
Pe 8 noiembrie 1932 s-a nascut la Bacau fiul Gabriel, care a inceput sa mearga la varsta de 2 ani. In anul urmator, Bacovia a revenit in Bucuresti, in casa actualului Muzeu memorial. In 1934 a reaparut volumul Plumb.   
In 1936 scrie volumul Comedii in fond.
A fost reinternat. Doctorul l-a rugat sa scrie si i-a dus poeziile la editura. Cand i-au aparut poeziile, s-a inseninat. I s-a recomandat muntele, tratament care s-a dovedit eficient. In anul urmator  a mers la mare cu familia.
Din pacate, a izbucnit razboiul pentru a doua oara, eveniment puternic resimtit de Bacovia. In 1940 a fost pensionat de Casa Scriitorilor, iar in 1942 a semnat o conventie cu Editura Fundatiilor. Editura a fost bombardata si nu s-au mai putut reconstitui colile.
In 1945 a fost bibliotecar la Ministerul Minelor timp de un an.
Volumul Poezii a aparut in 1944, dar Bacovia nu avea suficienti bani pentru a il cumpara.
Dupa cea de a 65-a aniversare, cand se impart asistentei 100 de volume, este numit consilier la Ministerul Artelor. L-a aniversat si Bacaul.
In 1953  a recitat la radio 20 de poezii.
In 1956, 6000 de exemplare s-au epuizat in 10 zile. A primit Pensie de Onoare. In anul urmator compozitori romani au pus pe note poeziile sale.
A fost laureat al Premiului Societatii Scriitorilor Romani in 1925 si al Premiului National in 1934.  A murit la Bucuresti pe 22 mai 1957, in urma unei ocluzii intestinale.
Intr-o epoca in care majoritatea poetilor incercau sa il imite pe Eminescu, Bacovia a fost unul dintre marii poeti originali, a adus o directie noua in literatura romana.
Universul creatiei sale este definit de: nevroza, ideea mortii, muzica si cromatica sinistra, gustul pentru satanic, toamna dezolanta, caldura torida, primavara iritanta si nevrotica, somnul vesnic, plansul, rasul absurd, tristetea, raceala, umezeala, dezordinea lumii care agonizeaza in dezechilibru, descompunerea. Realitatea devine oglinda starilor sale de spirit, iar opera sa este un semnal de alarma. L-au inspirat: Edgar Allan Poe, de Baudelaire si Verlaine, de pictori impresionisti precum Renoir si Degas.
Expresivitatea bacoviana depaseste sfera simbolismului si atinge deseori  expresionismul.