Nikos Kazantzakis: Zorba Grecul

Duminica trecuta am terminat alta carte… Ca de obicei, duminica. O carte care mi-a placut enorm, care m-a emotionat pana la lacrimi la sfarsit, o carte din care am scos multe citate, o carte pe care o recomand cu cea mai mare caldura si nu cred sa existe om caruia sa nu ii placa… Demult n-am mai citit o carte care sa imi placa atat de mult. E cu siguranta in top 5 alaturi de Cel mai iubit dintre pamanteni si Valurile. Aceasta carte e Zorba Grecul de Nikos Kazantzakis. N-am stiut ce se ascunde intre paginile cartii, dar sunt foarte fericita ca am aflat.

Cartea este o poveste, actiunea e lineara si oralitatea care razbate din randurile ei m-a facut sa ma simt ca si cand as fi ascultat pe cineva povestind. Zorba e o carte despre mare, despre Grecia,despre muzica, despre santouri, despre dans, dar in primul si in primul rand despre femei. Intreaga carte este un imn inchinat femeii, totul este asemuit cu o “muiere”: dealul arata ca o femeie intinsa la plaja, padurile se curbau ca sanii unei femei,… Zorba canta la santouri ca si cand ar fi mangaiat o femeie.

“Muiere-i un izvor, te-asigur.[…] Muierea-i o poveste fara sfarsit.”
“Poti sa zici ce-i vrea, muierea e altceva, nu-i faptura omeneasca. Muierea e ceva de neinteles, si toate legile statului si ale religiei gresesc.”

Nu vorbeste despre o poveste de dragoste, ci de mai multe, de mai multe femei, de mai multe feluri de dragoste.
Zorba Grecul e o carte limpede, clara, transparenta, desi are si putina filosofie in ea, intelegi ce vrea sa spuna. Foloseste cuvinte pe intelesul tuturor, simple, libere asa cum era personajul ce-i da numele.
Eram curioasa de unde pana unde dansul “Zorba”. Uite ca am aflat. Cand nu poate sa se exprime, cand cuvintele nu ii mai ajung, cand sufera prea mult sau cand e prea fericit, Zorba danseaza. Danseaza frenetic, cu pasiune incat pare nepamantean. Inainte de a vorbi despre ceva ce i-a produs fericire, Zorba trebuie sa danseze pentru a se elibera de povara ei.
“Sa vorbesti dansand, e oare cu putinta?”

Am gasit o lista cu 1001 carti ce trebuiesc citite inainte sa mori… Zorba nu era printre ele… MAAAARE greseala.
Ah si inca o chestie…Kazantzakis pomeneste mai spre sfarsit de Romania:
“[…] am primit o ilustrata din Romania, infatisandd o femeie planturoasa, decoltata: “Mai traiesc, mananc mamaliga, beau bere, lucrez la puturile de petrol, sunt murdar, put ca un sobolan din canalul de scurgere. Dar ce-are a face? Se afla aici din belsug tot ce inima si burta is poate dori. Un adevarat rai, […] trai bun, gaini si puiculite pe deasupra.” “.

Daca n-am reusit sa va fac sa o cititi, cu siguranta citatele o vor face:

“Asta se cheama sa fii barbat: Libertate!”

“Muierii nu-i sta gandul la altceva, e-o faptura bolnava, cum iti spun, smiorcaita. Daca nu-i spui c-o iubesti si c-o doresti, incepe sa planga. Poate sa zica nu, se poate sa nu-i placi, sa-i faci greata, asta-i alta chestie. Da’ cei care o vad trebuie s-o doreasca. Asta vrea sarmana, asa ca poti sa ii faci o placere.”

“Iata un barbat in adevaratul sens al cuvantului. Un barbat cu sange cald si oase zdravene, care cand sufera, lasa sa ii curga lacrimi groase pe obraz, cand e fericit, nu-si altereaza bucuria trecand-o prin sita fina a metafizicii.”

Dupa cateva zile am vazut si filmul. Pentru prima oara. Si ma bucur ca nu l-am vazut mai devreme pentru ca poate nu mi-ar fi placut, n-as fi putut “citi” printre randuri, nu l-as fi indragit atat pe Anthony Quinn. La fel de bun ca si cartea.

Publicat de Tomata pe 29 Iulie 2007