5 Lucruri mai putin stiute despre sexul in perioada medievala

In istoria oraselor din Evul Mediu, bordelurile erau practic nelipsite. Exista suficiente marturii ale multor dame de companie din acele vremuri privind modul de operare dar si declinul caselor de toleranta.

Si totusi, pana la finele Evului Mediu, aceste case functionau fara probleme, chiar cu permisiunea reprezentantilor Bisericii, care aveau un cuvant important de spus in deciziile privind administratia urbana. Masura avea o oarecare justificare: daca bordelurile nu ar fi fost disponibile, cel mai probabil barbatii ar fi cautat alte activitati care ar fi pus in pericol vietile femeilor.

Iata cateva aspecte extrem de interesante care caracterizau viata prostituatelor in timpul erei mediavale:

1. Prostitutia era consierata un ‘rau necesar’

In vremurile Evului Mediu, prostitutia era un lucru frecvent. In ciuda faptului ca persoanele clerice nu erau multumite de aceste practici, nu faceau nimic concret ca sa le opreasca. In schimb, Biserica era de de parere ca barbatii au nevoie de o pauza dupa o zi grea de munca, iar lipsa unor dame de companie care sa ii intretina le-ar face mai mult rau decat bine. Totodata, preotii se temeau ca, fara bordeluri pe care sa le viziteze, barbatii ar fi fost tentati sa abuzeze femeile respectabile sau, mai grav, sa apeleze la practici homosexuale.

2. Privilegiile caselor de toleranta

Casele de toleranta din toate orasele Europei crestine din acea vreme se bucurau de numeroase privilegii importante. De exemplu, daca in vecinatatea acestor case de toleranta aveau loc incidente care tulbura linistea, persoanele vinovate erau aspru pedepsite. Totodata, curtezanele care locuiau in aceste case aveau dreptul sa participe la procesiuni sau sarbatori si chiar sa stea la masa cu reprezentanti ai marii nobilimi.

3. Biserica era de parere ca moasele forteaza femeile sa aiba relatii sexuale cu diavolul

Este un fapt stiut acela ca in epoca medievala, numeroase femei erau persecutate, acuzate fiind ca au practicat vrajitoria. Foarte multe practici catalogau o femeie ca fiind varjitoare, printre acestea numarandu-se si mositul. Situatiile s-au inrautatit o data cu realizarea bulei Summis desiderantes affectibus de catre Papa Inocentiu al VIII-lea in 1484. Acest document recunostea existenta vrajitoarelor si aproba persecutarea lor in diverse moduri. Un alt inchizitoriu, Heinrich Kramer, considera ca moasele sunt pericolul suprem si ca ele fac cel mai mult rau credintei catolice. Acesta acuza moasele ca ar pacali femeile sa faca sex cu diavolul iar copii nebotezati erau utilizati pentru diverse ritualuri vrajitoresti.

4. Lesbianismul era considerat o grava problema medicala

In pofida faptului ca homosexualitatea era un subiect tabu in Evul Mediu, atentia era indreptata in special asupra barbatilor. In aceasta perioada istorica existau extrem de putine mentiuni despre lesbianism. Singura lege medievala referitoare la lesbianism a aparut pe la jumatatea secolului al XIII-lea. Astfel, lesbianismul era considerat o afectiune medicala rezultata de pe urma a doua boli. Una din aceste boli era inspirata din credintele grecesti care considerau ca lipsa sexului cauzeaza o acumulare in pantecele femeilor. Prin urmare, se impunea un tratament ce implica obtinerea unui orgasm indus de o moasa.

5. Era de preferat practicarea exclusiva a pozitiei misionarului

In acea vreme, sexul era considerat strict un mijloc de procreere si nu pentru obtinerea altor placeri. Tocmai din acest motiv, Biserica impunea utilizarea pozitiei misionarului ca una de baza pentru ca femeile sa ramana insarcinate deoarece oferea cele mai bune sanse. Orice alte pozitii sexuale erau considerate animalice si absolut interzise. Nu era permis sexul oral sau anal deoarece era considerat complet inutil. In plus, barbatii care intretineau relatii sexuale cu oameni de acelasi sex sau cu animale primeau pedepse aspre cu inchisoare sau moarte. In cazul masturbarii, barbatilor li se interzicea consumul de carne timp de 4 zile in timp ce femeilor, aproape 1 an.