Preschimbarea fiintelor omenesti in animale este unul dintre miturile foarte populare nu doar la noi, ci in multe dintre culturile lumii. In continuare, ne vom axa asupra legendelor pricolicilor din mitologia romaneasca.
La noi in tara exista cateva mituri despre aceste tipuri de astfel de creaturi, in afara de pricolici. Vom detalia, in cele ce urmeaza, despre fiecare in parte.
Potrivit cercetatorilor, romanii au descris acesti monstri drept o combinatie intre oameni si lupi. Ei pot avea fie trup de animal si cap uman, ori viceversa. In unele cazuri, s-au mentionat si cateva exemplare de fiinte umane care aveau coada. Se pare ca toate acestea lucreaza intotdeauna pentru diavol, iar momentul in care ei ies pentru a se hrani este toiul noptii. De asemenea, potrivit unor marturii, pricolicii se asaza pe pieptul celor adormiti, de la care extrag atat sangele, prin muscatura, dar si intreaga esenta a vietii. In aceasta situatie, asemanarea cu un alt demon, succubus (si cu echivalentul sau masculin, incubus), este izbitoare.
Pricolicii se pot naste cu aceasta conditie sau pot deveni pe parcursul vietii lor, in cazul in care sunt blestemati sau daca vor consuma din sangele unei astfel de creaturi. Pe langa faptul ca este considerat a fi un animal al Necuratului, care se hraneste cu sange si cu starvuri ale animalelor sau ale oamenilor morti, pricolicii nu traiesc mai mult de cativa ani, exceptand situatiile in care sunt vindecati. Un remediu despre care se crede ca ar avea efect asupra acestora este coada pricoliciului, o planta care poate fi gasita in paduri.
Expertii in stiintele oculte ne indeamna sa nu facem greseala de a confunda varcolacii cu pricolicii. Primii sunt creaturi mixte, avand parti umane, cat si parti animale. Pricolicii nu sunt afectati de luna plina si nu se transforma atunci cand pe cer, acest astru este in deplinatatea sa. Existenta varcolacilor pe teritoriul tarii noastre a fost atestata inca de pe timpul dacilor.
Potrivit documentelor, se pare ca oamenii credeau si in existenta unei creaturi chiar mai malefice si mai salbatice ca a pricoliciului. Aceasta se numeste tricolici. Dimitrie Cantemir, in celebra sa lucrare “Descrierea Moldovei” nota ca unii oameni, apeland la vraji, se pot preschimba in animale salbatice si pot omori fiinte umane pentru a se hrani. Originea termenului de pricolici provine din greaca. O alta interpretare a termenului si a conceptului de tricolici il prezinta ca pe o progenitura a unor lupi uriasi si a femeilor singure si tinere. Aceste creaturi ies afara in cautare de mancare in noptile cu luna plina, la fel ca varcolacii.
Se pare ca si in timpul Antichitatii, in Imperiul Roman se stia despre prezenta unor creaturi asemanatoare. Herodot si Vergilius povestesc in lucrarile lor cum oamenii se transformau in lupi si mentionau o specie numita neura, care traia in Scitia si se remarcau prin faptul ca noaptea se transformatu in varcolaci si ieseau la vanatoare. Insusi Platon povesteste cum, de-a lungul unui festival de la Muntele Lykon, un om s-a preschimbat in lup dupa ce a consumat carnea unui semen de-al lui. Nu putine cazuri asemanatoare au fost mentionate si de alti oameni ai culturii, atat de origine greaca, dar si de origine romana.
Licantropia, fenomen care mai era cunoscut si sub denumirea de transformare a oamenilor in lupi a inceput sa fie din ce in ce mai vehiculata in timpul Evului Mediu si a perioadei care a urmat acestuia. Multi lideri de stat, incepand din secolul al VI-lea si pana tarziu in secolul al XVIII-lea practicau, potrivit marturiilor, vraji si magie neagra, in diverse scopuri. Spre exemplu, celebra Elisabeta de Bathory, de origine ungureasca, dorea sa ramana tanara pe vecie si de aceea se imbaia in sangele fetelor virgine, pe care le ucidea cu o cruzime de neimaginat. In plus, se spune ca ea ar fi intretinut relatii sexuale cu diferite animale, printre care si lupii, pentru a se putea transforma in bestii.
Pe intregul teritoriu al Frantei, in secolele XVI-XVII, nu mai putin de 40.000 de persoane au fost puse sub acuzare, deoarece se credea ca ar fi practicat licantropia. In aceeasi perioada, insa in Estonia, aproape o suta de oameni au fost omorati din acelasi motiv. Scepticii aduc unele contraargumente foarte solide, precum faptul ca acea perioada istorica a fost una dintre cele mai susceptibile la astfel de practici, iar, din cauza dementei provocate, o mare parte din populatie era acuzata pe nedrept de catre Biserica, rezultatele fiind cele mai sus mentionate. Cu toate acestea, nimeni nu poate nega un amanunt: nicio legenda nu este vehiculata daca nu ar exista cel putin un sambure de adevar, iar, fara doar si poate ca acest adevar exista si a existat intotdeauna.
