Procesele de inmultire a celulelor din organism sunt controlate de gene, numite protooncogene, care dicteaza fenomenele de dezvoltare normala celulara, dar sunt implicate, din pacate, si in aparitia dereglarilor in cazul celulei canceroase. Aceste gene sunt sensibil afectate de „entitati biochimice” si, interactionand cu sistemul de reglaj genetic, pot declansa oncogeneza (aparitia cancerului). Numeroase viroze s-au dovedit a fi cauzele reale ale neiertatoarei boli.
Acest lucru a fost descoperit de dr. M. Borrel in 1903. Ellerman & Bang au descoperit, in 1908, o forma de leucemie cu origine virala, iar Rans, in 1911, a descoperit un virus ce produce un tip de sarcom. Shope Lucke, studiind mai amplu fenomenul, a afirmat ca virusurile oncogene sunt prezente in toate mediile naturale. Un progres real in oncobiologie l-a constituit demonstrarea de catre Bittner, in 1936, a faptului ca virusurile oncogene se pot transmite de la mama la fat prin intermediul laptelui. Contributia majora in ceea ce priveste virozele ce produc cancer la om a avut-o descoperirea virusului V.E.B., in 1984, de catre Epstein Barr. Cercetarile ulterioare in virologie si oncologie au adus date mai putin imbucuratoare in privinta virusurilor oncogene umane.
Spre exemplu, virusurile din grupul PAPOVA produc, in cele mai dese cazuri, cancer, fiind din categoria adeno-virusurilor POX, hepatitei si herpesului. Daca initial s-a crezut ca virusurile hepatitei B si, mai nou, C si D se transmit numai pe cale sanguina, recent au aparut dovezi ca acestea se pot transmite si pe cale digestiva. Exista ipoteze sustinute ca virusul hepatitei B se poate transmite si pe cale sexuala si mai probabil prin sarut. Este cunoscut faptul ca hepatitele B, C si D sunt de cele mai multe ori incurabile. Cercetarile efectuate la Universitatea Michigan M.C. (SUA) de catre dr. Timmons si echipa sa de cercetare, timp de 6 ani, au scos la iveala cateva rezultate uimitoare.
Pericolul banalului herpes
Virusul herpes 2, inrudit cu banalul virus herpes 1, pe care 90% din populatie il poarta, este implicat in aparitia cancerului de prostata si de col uterin. Statistic s-a demonstrat ca in 89,2% din infectiile cu herpes 2 la femei apare cancerul uterin. Acesta se transmite pe cale sexuala cu aceeasi probabilitate ca si HIV. Referitor la herpes 2, in cazul femeilor, manifestarile sunt foarte slab evidente. Cele mai frecvente semne sunt usturimi in diferite regiuni ale mucoasei vaginale si dureri care se pot localiza apoi spre uter. In aceste cazuri, este cel mai indicat sa se consulte medicul ginecolog cat mai rapid posibil.
Principalele virusuri care sunt legate in prezent de cancer (teorii unanim acceptate) ar fi HPV (virusul cancerului cervical si genital), virusul hepatitei B, care este asociat in special cu cancerul de ficat, virusul celulei T si leucemia. Desigur, multi oameni infectati nu dezvolta niciodata forme de cancer, si asta pentru ca prezenta virusului nu presupune altceva decat o predispozitie mult mai mare la cancerizare.
In cazul virusului V.E.B., multi dintre cei care il au nu se confrunta cu cancerul, ci cu febra glandulara. In Africa, la sud de Sahara, virusul V.E.B. si infectiile repetate cu malarie au dus la aparitia unui cancer numit limfomul lui Burkitt. In China, infectia cu V.E.B. impreuna cu alti factori inca necunoscuti cauzeaza cancerul naso-faringeal. In Anglia, in jur de 4 cazuri din 10 la cei afectati de maladia Hodgkin sunt legate de infectia cu V.E.B.
Profilaxie Evitarea infectiilor cu virusuri oncogene este aceeasi ca si pentru HIV si hepatita:
1.Folosirea prezervativului in orice situatie si cu oricine, chiar sot (sotie). Partenerul de viata se poate infecta si pe alte cai decat cele sexuale.
2. Multa atentie acordata oricaror interventii medicale si cosmetice, in cazul in care este posibil ca instrumentarul sa nu fie sterilizat.
Nu uita!
1.Evita folosirea paharelor, a tacamurilor spalate superficial.
2. Nu saruta persoane necunoscute sau bolnave. 3. Nu imprumuta obiectele de igiena personala, nici macar pieptenul.
